Totul la această echipă de ingineri din Moldova e neaşteptat şi excentric într-un fel. Numele lor — InformBusiness — nu sugerează nici pe aproape ceea ce fac ei. Au facilităţi de producţie în subsolul unei clădiri absolut normale de pe Calea Ieşilor din Chişinău, iar o linie de troleibuz coboară de la reţeaua urbană, de pe stâlp, spre subsolul nevăzut în care aceşti ingineri muncesc. Dar anume acolo, în subsol, se întâmplă inovaţia, munca de cercetare şi dezvoltare, unde există laboratoare de testare şi unde are loc producţia curentă. E o fabrică despre care sunt şanse foarte mari să nu fi auzit niciodată dacă nu faci parte dintr-o industrie ţintită de ei, dar anume echipa de aici, din Chişinău, şi-a lăsat amprenta muncii lor în peste 120 de oraşe ale lumii şi în transportul public din acele oraşe!
Vitalie Eşanu, cofondatorul companiei şi CEO-ul acesteia, în ultimii 30 de ani, el a reuşit să atragă talente şi să inspire o echipă de oameni în halate, cu ochelari pe faţă şi şurubelniţe în mână, cu pricepere în software şi hardware, exact aşa cum îţi imaginezi inginerii supratalentaţi.
Inginerii de la Informbusiness concep şi produc tehnologia de bază a transportului public urban modern — de la troleibuze şi tramvaie, care folosesc reţelele de fire ale oraşelor, până la trenuri şi chiar autobuze electrice moderne. Şi tot ei sunt cei care au inventat conceptul troleibuzului hibrid — sau a troleibuzului care-şi poate continua mişcarea pe baza bateriilor de la bord şi le încarcă ulterior de la fire, fapt care permite unor asemenea troleibuze să ajungă în zone mai îndepărtate, precum suburbiile oraşelor, fără necesitatea trasării firelor, sau chiar în centrele istorice ale oraşelor, unde trasarea de fire n-ar fi fezabilă. Cei ce locuiesc în Chişinău şi suburbii ar putea să fi recunoscut deja că un asemenea concept se foloseşte în capitala Moldovei, dar cu siguranţă puţini ştiu că el a fost folosit pentru prima dată la scară largă tot în Moldova, iar azi s-a răspândit deja în mai multe oraşe a lumii.
Compania propriu-zis a fost fondată în 1990 și inţial inginerii voiau să facă şi soft, şi microelectronică, iar primii ani domeniile lor de activitate au fost variate. Momentul-cheie când au început a fi ţintite troleibuzele s-a produs în anul 2000. Era o perioadă de criză acută pentru sistemul de transport public din Chişinău, care era în datorii şi nu-şi putea plăti nici măcar electricitatea consumată. Vitalie Eşanu s-a întâlnit ocazional cu şeful regiei de transport electric urban, care era copleşit de griji şi care l-a întrebat pe Vitalie de ce ei, ingineri pricepuţi, nu fac ceva să scadă drastic consumul troleibuzelor, ca regia să poată supravieţui în timp de criză. A fost o întrebare retorică, dar ea a aprins scânteia în minţile inginerilor moldoveni şi a dat startul unui întreg lanţ de evenimente care a adus echipa în punctul unde este azi.
Inginerii s-au apucat de studiat problema şi au identificat în scurt timp că troleibuzele vremii iroseau prea multă energie prin rezistori şi emanaţie de căldură, din cauza unui management simplist al motoarelor electrice, al recuperării slabe şi a hardware-ului vechi şi greoi ce dirija puterea dezvoltată de electrometrul troleibuzului. Aşa că ei au dezvoltat un nou model care a înlocuit toate acele componente de management. Efectiv, troleibuzele rămâneau aceleaşi, cu acelaşi motor electric, dar de pe ele se scoteau 1.5 tone de rezistoare şi releuri vechi şi se înlocuiau cu o cutie de 42 kg, care substituia toate funcţiile echipamentului vechi şi o făcea şi prin hardware modern, şi prin soft inteligent. Primele 3 troleibuze din Chişinău, care au fost echipate cu asemenea cutii în anul 2001, au demonstrat o eficienţă uriaşă: consum total redus cu 35-40%!
Procesul de modificare a troleibuzelor din Chişinău a continuat, iar eficienţa pe care acestea o câştigau a intrigat mai mulţi manageri de regii de transport din ţări vecine. Oraşul Vinnitsa din Ucraina a fost primul unde echipa de ingineri şi-a exportat conceptul, în anul 2003. O partidă de 16 troleibuze a fost transformată în timp de 2 săptămâni atunci. Interesul a continuat să crească, cu solicitări din tot mai multe oraşe. În 2004, de exemplu, ei au instalat sistemul lor actualizat pe 18 troleibuze din Sankt Petersburg, Rusia. Toate acele 18 troleibuze sunt în operare şi azi, după 17 ani, fără probleme majore de fiabilitate!
Aşa echipa de ingineri şi-a câştigat reputaţia şi a început a modifica troleibuzele vechi pentru a le face mai eficiente. Dar, între timp, au devenit şi furnizori la câteva uzine de troleibuze, livrând modulele lor pentru a fi instalate din start, pe troleibuzele noi. În zilele noastre, componentele lor se livrează la uzine din Ucraina, Belarus şi Rusia, iar prin furnizori intermediari, şi la alţi producători din lume. Geografia de azi a troleibuzelor ce conţin conceptul echipei de ingineri din Moldova cuprinde peste 120 de oraşe din lume.
Echipa mica de ingineri din Moldova furnizează un concept similar de eficientizare şi pentru locomotive de tren şi tramvaie, dar între timp tot ei au fost cei care au făcut pionerat într-un domeniu neaşteptat, al troleibuzelor hibride. Ideea a apărut ca o necesitate de a conecta suburbiile oraşelor mari prin troleibuze, dar fără costurile mari de trasare a liniilor de troleibuz către acele destinaţii pe zeci de kilometri. Ei s-au gândit că dacă vor rezolva problema, troleibuzele spre suburbii şi zone centrale ar fi o soluţie mai ecologică şi mai ieftină decât autobuzele sau ale forme de transport. Aşa au venit cu ideea de a instala un set de baterii în spatele troleibuzelor, care ar stoca energia necesară pentru ca acestea să călătorească cu pilonii coborâţi. Cerinţa pentru Chişinău era ca autonomia să fie de minim 20 km, dar sistemul lor are o autonomie de viaţă reală de 60-70 km. Şi partea cea mai frumoasă e că aceste baterii n-au nevoie de timp de staţionare pentru a fi încărcate — ele se încarcă direct din mers, prin recuperare şi energie din reţea atunci când pilonii sunt reconectaţi.
Pe lângă asta, echipa din Moldova vrea să inoveze şi mai departe şi este, în prezent, partenerul contractat al uzinei MAZ din Belarus pe partea de R&D pentru dezvoltarea unui viitor autobuz electric din clasa de 9 metri. Va fi un autobuz pur electric, cu baterii, concepute pentru localităţi cu până la 200,000 locuitori, unde folosirea lor ar mai justificată. În prezent, aproape că nu există asemenea autobuze pe piaţă, însă numărul de oraşe cu asemenea populaţie e foarte mare în jurul lumii, iar acele oraşe ar putea fi atrase pentru a opta pentru asemenea autobuze cu zero emisii locale. Autobuzele vor avea 300 km autonomie, suficient pentru o zi întreagă de operare într-un asemenea oraş. Pe lângă asta, echipa din Moldova livrează deja componente către actualele autobuze electrice mai mari, produse de MAZ, din clasa de 12 metri.
Iar toate astea se întâmplă în Chişinău, într-o echipă în care muncesc cu abnegaţie ingineri în halate şi care sunt mândri de ceea ce fac ei, deja pentru peste 120 de oraşe ale lumii!
Text preluat